Să visezi ceva și apoi să vezi că ceea ce ai visat chiar se întâmplă pare ceva de domeniul supranaturalului. Dar fiecare dintre noi a experimentat deja această stranie senzație de „déjà-vu”. Când sunt cutremure sau tsunami, numeroși cercetători primesc mesaje de la oameni care susțin că au visat respectivul eveniment.

Dar mereu aceasta se întâmplă după ce evenimentul respectiv are deja loc, nu înainte, povestea Antonio Zadra, cercetător la Universitatea din Montreal.

Un vis de prevestire ar fi un vis despre care am ști, încă din momentul în care ne trezim, că se va realiza, spune psihologul și hipnoterapeuta Lisa Bartoli.

Numai că de obicei spunem Am visat despre asta! abia după ce un eveniment se petrece. Și cum visăm sute de vise pe an, probabilitatea de a avea dreptate este, până la urmă, destul de mare. 

Cercetătorii au crezut mult timp că visele au loc numai în timpul somnului „paradoxal”, acea fază de la sfârșitul unui ciclu de somn.

În 1957, un cercetător a arătat că 80 la sută dintre persoanele care sunt trezite în această fază a somnului pot povesti ce au visat, în timp ce proporția acestor persoane era de numai 6 la sută, dacă erau trezite în timpul somnului profund. 

Numeroase studii au contrazis între timp acest rezultat și au dovedit că se poate visa și în timpul somnului profund. Totuși, visele care se produc în faza somnului paradoxal sunt mai lungi, mai complexe și mai bizare, spun cercetătorii. 

De ce visăm? Numeroși oameni de știință și psihologi au încercat să răspundă la această întrebare, fără a ajunge la un răspuns definitiv. În a sa Interpretare a viselor, scrisă în 1900, Freud spunea că visul este locul unde se exprimă inconștinentul.

În 1992, neurobiologul Michel Jouvet a emis ipoteza că visul „reprogramează” ființa umană pentru a-i permite să-și conserve comportamentele instinctive.

O altă teorie „la modă” este că visele ajută la consolidarea memoriei, dar n-a putut fi, totuși, niciodată dovedită.

Iar finalmente, există și posibilitatea ca visul să nu servească, de fapt, la nimic.

Aproape că nu există persoană care să nu-și fi amintit măcar o dată ce a visat. Potrivit unui studiu german, omul își amintește, în medie, un vis pe săptămână. 

Dacă unele persoane au tendința de a-și aminti mai des, acest lucru s-ar datora pur și simplu faptului că se trezesc mai frecvent în timpul nopții. Aceste persoane, mai sensibile la stimuli externi, au mai multe șanse să se trezească în timpul unei perioade în care creierul este în curs de memorizare a visului. De cele mai multe ori, este vorba despre persoanele stresate și anxioase. 

Răspunsul este da, potrivit unor cercetători, care au observat două diferențe principale: sunt mai mulți bărbați decât femei în visele bărbaților, în timp ce la femei proporția este aproape egală. Pe de altă parte, „poveștile” din visele bărbaților se derulează cel mai adesea în exterior și în locuri necunoscute, în timp ce în cazul femeilor, „acțiunea” este plasată mai degrabă în locuri familiare și în spații închise. 

În ceea ce privește „temele” viselor, coșmarurile pe care le au bărbații sunt adesea violente, legate de războaie sau catastrofe, în timp ce ale femeilor sunt legate mai degrabă de conflicte între persoane.

Cât despre visul erotic, acesta este de patru ori mai frecvent la bărbați decât la femei, dar cu toate acestea, rămâne, totuși, un vis destul de rar. 

„Când aveam 14 ani, am visat că bunica ne-a sunat să ne anunțe că a murit bunicul. M-am trezit foarte speriată. A doua zi, bunica ne-a telefonat să ne spună că bunicul a murit în urma unui infarct brusc, deși nu avea nicio problemă de sănătate” – este mărturia unei femei din Rusia, Aurelia. Tot ea susține că „a văzut” în vis că fiul ei avea meningintă sau că, tot în vis, a văzut chipul fiicei sale încă nenăscute. „Cu câteva excepții, aceste vise sunt adesea negative, extrem de angoasante. Nu vorbesc prea mult despre ele, dar e foarte tulburător. Dacă trăiam în Evul Mediu, m-ar fi ars pe rug”, spune femeia.

Și Gabrielle spune că a visat despre moartea unui prieten. „Când eram mică, eram foarte îndrăgostită de un băiat, Morgan. A trecut timpul, am crescut, ne-am distanțat. Am păstrat legătura numai prin Facebook. Anul trecut, am visat că va muri. În visul meu, mă simțeam extrem de tristă. Aveam impresia că trebuia să-mi iau adio, că trebuia să-i spun ce aveam pe suflet. M-am trezit și am zis: e doar un vis. O lună mai târziu, Morgan a murit într-un accident de mașină”, a povestit femeia.

Se pune întrebarea: Gabrielle și Aurelia au avut cu adevărat viziuni despre viitor? E greu de spus. „Visul permite să structurezi ceea ce s-a întâmplat peste zi. Visul se hrănește din trecut și poate alimenta viitorul, pentru că e vorba despre o gândire creatoare. E ceea ce numim legea atracției: într-un fel, atrag ceea ce gândesc sau ceea ce am visat”, spune Lisa Bartoli, psiholog și hipnoterapeut. 

Victoria, de pildă, își amintește că a visat că își găsește cartela pierdută în spatele frigiderului. „Dimineața, m-am trezit și m-am dus să caut. Era acolo”, spune fata. Lisa Bartoli atrage atenția că acesta nu este un vis-premoniție. E vorba de inconștient, care a înregistrat locul unde se afla în momentul pierderii cartelei și i-a transmis datele printr-un vis.

La fel se întâmplă și cu senzația de „deja-vu” – sentimentul că trăiești pentru a doua oară o scenă pe care e posibil s-o fi văzut întâi într-un vis. Cercetătoarea Perrine Ruby spune că este vorba despre un „bug al memoriei” – creierul ia drept vechi ceva care, de fapt, este nou. E vorba despre o clasificare defectuoasă făcută de creier, a explicat omul de știință. 

Însă în cazul Aureliei și Gabriellei, nu e așa ușor de explicat științific. Pentru o explicație științifică e nevoie de un studiu clinic, iar în cadrul acestui studiu clinic ar trebui provocate aceste vise, ca să se studieze funcționarea creierului și să se analizeze fenomenul. Ar trebui să privim apoi la nivelul de similitudine dintre vis și ceea ce s-a întâmplat în viața reală. Ar trebui să putem nota fiecare vis și să comparăm cu realitatea de după, explică cercetătorii. 

De aceea, pe tema viselor prevestitoare, cum se întâmplă adesea și în parapsihologie, studiile sunt aproape inexistente.

„Sunt atâția oameni care visează, sunt atâtea vise, încât nu e imposibil ca, întâmplător, să trăim o situație apropiată unui vis pe care l-am avut”, explică Perrine Ruby. 

Dar dincolo de această explicație matematică ce ține de teoria proababilităților, nimic nu este exclus.

„Dacă ideea potrivit căreia numai 10 la sută din capacitățile noastre cerebrale ar fi exploatate este falsă, atunci inconștientul cognitiv ar putea reprezenta o parte mult mai mare a activității noastre cerebrale decât conștientul. Pornind de la această constatare, raționamentul științific este gata să înțeleagă tot, cu condiția de a putea testa. Dar în prezent, suntem departe de a găsi o explicație”, spune Perrine Ruby.

O constatare: în cazul viselor care anunță evenimente viitoare, spre deosebire de visele „normale”, imaginile sunt mult mai clare, mai „reale” decât într-un vis obișnuit și nici nu sunt „deghizate”, nu au nevoie de cine știe ce analiză pentru a le înțelege mesajul, ele vorbesc de la sine. 

Încă de la nașterea parapsihologiei științifice, la sfârșitul secolului al XIX-lea, cercetătorii au încercat să descopere dacă această formă de premoniție nu ar ține de un proces de „logică inconștientă” – adică, dacă nu cumva creierul construiește un eveniment ale cărui semne prevestitoare sunt, în mod normal, imperceptibile.

De fapt, creierul este capabil să înregistreze, fără ca noi să fim conștienți de asta, o serie fenomenală de detalii minuscule, pierdute în marea masă de informații externe pe care le primim zilnic: sunete pe care nu le percepem conștient, frânturi de imagini, microvibrații, mirosuri etc. În cursul somnului, creierul face triajul: clasează informațiile, stabilește corelațiile și poate astfel prevedea evenimente a căror logică ne este inaccesibilă în stare de veghe. Asta ar fi una dintre explicațiile viselor cu caracter prevestitor.

Complicațiile încep atunci când un vis dă o informație extrem de precisă, care nu poate fi cunoscută de nimeni.

„După un accident, mi-am lăsat mașina la un amic care avea un service și i-am spus să-mi trimită factura cât mai repede posibil. În aceeași noapte, am visat că ea se va ridica la 1.511,22 euro. Visul a părut atât de real, că a doua zi dimineață i l-am povestit soției. O săptămână mai târziu, prietenul meu nu știa încă exact cât mai costă reparația. Dar două săptămâni mai târziu, am primit factura: 1.511,22 euro! Exact ca în vis”, a povestit Fred, un celebru autor francez de benzi desenate.

Dificil de spus, în acest caz, care ar fi logica.

După ce au analizat mii de cazuri spontane, cercetătorii au vrut să demonstreze în manieră științifică existența acestor premoniții. Dar pentru asta, era necesar să le provoace. Timp de 40 de ani, au fost făcute impresionant de multe experiențe în laborator. 

Cel mai faimos experiment a fost făcut la sfârșitul anilor 70 de doctorul Montague Ullman, pe atunci director al Departamentului de psihiatrie de la Maimonides Hospital din New York. În timp ce un student volunar, conectat la un encefalograf, doarme într-o cameră izolată fonic, un cercetător îi monitorizează fazele somnului într-o cameră alăturată. De îndată ce reperează o perioadă de somn paradoxal, studentul este lăsat să viseze zece minute, apoi este trezit ca să povestească în detaliu ce a „văzut”. Visele sunt notate pe parcursul întregii nopți. Experiența continuă a doua zi dimineață, când un alt experimentator trimite către mentalul studentului o imagine aleasă la întâmplare de un calculator. Dacă se va dovedi că unul dintre visuri conține această imagine, cercetătorii vor trage concluiza că subiectul a avut o premoniție.  Ei bine, acest tip de experiment a dat rezultate uluitoare, pozitive, fiind reproduse de mai multe ori.

Dacă visele prevestitoare sunt cu adevărat ceea ce sunt, adică informații despre viitor, existența lor pune la încercare concepția noastră liniară despre spațiu și timp.

Totuși, fizica cuantică – care studiază, între altele, particulele subatomice – deja ne-a bulversat credințele noastre despre funcționarea universului și a conștienței. Mai ales de când, în 1982, fizicianul francez Alain Aspect a demonstrat că informațiile se pot transmite între două particule la viteze superioare celei a luminii, inversând astfel timpul! De atunci, oamenii de știință încearcă să rezolve această enigmă și ajung la aceeași concluzie: timpul imuabil, care se scurge inexorabil de-a lungul vieții noastre, nu ar fi singura formă de timp care acționează în univers. 

Și atunci se pune întrebarea: dacă visele premonitorii ne dau informații despre viitor, ar putea să împiedice ele catastrofele care se produc sau să permită contracararea crimelor, ca în SF-ul lui Steven Spielberg „Minority Report”?

În anii 60, psihiatrul britanic John Barker a fondat Central Premonitions Registry în încercarea de a răspunde acestei întrebări. În 30 de ani de activitate, el a primit mii de mărturii și a ajuns la concluzia că un vis prevestitor vine în general cu două – patru zile înainte de producerea propriu-zisă a evenimentului. Prea puțin, n-ar fi suficient timp pentru primirea și analizarea informațiilor, spun cercetătorii.

La ce ar folosi atunci visele prevestitoare? Au vreo utilitate? Da, spune Christine Hardy, doctor în științe umane. 

Dezvoltarea acestor date ascunse, care sunt mai degrabă la nivelul intuiției, aduce beneficii considerabile. Posibilitatea de a obține informații despre viitorul nostru înseamnă și a a avea o perspectivă asupra acestui viitor. Asta duce, desigur, la o viață trăită mult mai intens. E vorba, până la urmă, despre „deschiderea conștientului”: cu cât permiți mai mult inconștientului să se exprime liber, cu atât îți poți explora mai mult bogăția interioară, spune Christine Hardy. Însă deschiderea conștientului presupune, pe de altă parte, revizuirea credințelor noastre și acceptarea că spiritul nostru – care rămâne un continuare un mister pentru știință – ascunde, poate, date neexplorate.

(surse: psychologies.com, lexpress.fr)