Sindicatele din aparatul Guvernului acuză „prigoana” și „ura de clasă” din spatele reformei Bolojan

Tensiunile ating cote critice în aparatul guvernamental, unde angajații se poziționează frontal împotriva premierului Ilie Bolojan după adoptarea noii reforme a administrației publice.

Sindicatul reprezentativ denunță un asalt fără precedent asupra lucrătorilor de la stat, susținând că reducerea posturilor și tăierile salariale nu sunt altceva decât instrumente de presiune politică menite să cultive un discurs de ură împotriva angajaților din sectorul public care nu beneficiază de protecție de partid.

„Eu guvernez singur”: Avizele consultative, tratate ca simple formalități

O acuzație gravă lansată de reprezentanții sindicali vizează modul în care a fost adoptat actul normativ, în ciuda unor semnale de alarmă venite chiar din interiorul sistemului. Conform comunicatului emis de sindicat, premierul ar fi ignorat avertismentele sosite de la ministere cheie și de la Consiliul Economic și Social privind vulnerabilitățile proiectului. „Guvernul a primit aceste avertismente, dar nimeni nu le-a citit”, afirmă sindicaliștii, precizând că unele avize au fost depuse cu mai puțin de două ore înainte de ședința de Guvern. Premierul este acuzat că a adoptat un stil de conducere autocrat, ignorând partenerii sociali și tratând cadrul legal de consultare ca pe o barieră birocratică lipsită de importanță.

Dublul standard al austerității: Epurări administrative versus imunitate politică

Miezul nemulțumirii rezidă în caracterul selectiv al măsurilor de tăiere, care par să ocolească zonele cu mize politice ridicate. În timp ce funcționarii publici de execuție își văd drepturile și securitatea profesională amenințate, sindicatul indică structuri precum CNSAS sau CNCD, unde colegiile de conducere sunt populate masiv cu numiri politice cu rang de secretar de stat și indemnizații generoase. Potrivit angajaților din Palatul Victoria, reforma „ocolește cu grație” aceste zone de risipă și politizare. Mai mult, aceștia semnalează că dorința de economisire a Guvernului se oprește brusc în fața sumelor alocate partidelor politice sau a numărului de parlamentari, sugerând că reforma este, de fapt, o manevră de a face loc „oamenilor de partid” prin înlocuirea vechilor cadre.

Statul de drept transformat în decor prin „urgența” politică

Folosirea Ordonanței de Urgență ca instrument de legiferare în absența unei situații extraordinare reale este văzută de sindicat ca o încălcare directă a principiilor democratice. Organizația avertizează că, în momentul în care urgența devine un pretext pentru impunerea voinței politice, cetățenii și funcționarii devin simple „obiecte sau numere” într-un joc de putere. Mai mult, tonul adoptat de Executiv este comparat cu discursurile radicale din perioadele negre ale secolului trecut. Sindicaliștii consideră cinică încercarea de a „momi” mediul privat prin promisiuni economice condiționate de sacrificarea bugetarilor, catalogând întreaga strategie drept un amestec periculos de ipocrizie și disperare politică.