Situată peste drum de Primăria Slatina, casa construită în urmă cu mai bine de un secol însuflețește partea de jos a orașului, în care domină clădirile vechi, cu ziduri scorojite, uitate parcă de proprietari. Stilul rafinat al casei exprimă modul de viață a trei generații care și-au pus amprenta asupra dezvoltării comerciale, sociale și culturale a orașului pe care l-au iubit necondiționat.
Mai sunt doar câteva case în centrul istoric al Slatinei locuite de urmașii proprietarilor inițiali. Una dintre ele este Casa Șerbu, situată pe str. George Poboran (fostă București), construită la finele sec. XIX de meșteri italieni într-o manieră eclectică de sorginte franțuzească.
Adaptarea spațiului interior la cerințele moderne nu a alterat farmecul atmosferei de epocă conservat în obiecte de mobilier și de artă decorativă, carte veche și rară, lucrări de artă, documente, alături de fotografii și alte mărturii-simbol ale înaintașilor din Mărginimea Sibiului, cinstiți în două încăperi amenajate special. „Recent, casa a fost restaurată impecabil prin eforturile generației contemporane. Pentru a reda aspectul inițial al fațadelor, dr. Mircea Șerbu a experimentat numeroase probe de culoare, iar sora Domniei Sale, Lucreția Șerbu, un om hărăzit cu alese calități, a restaurat ornamentele gravate de la ferestre. Casa mai păstrează ornamentele originale numai la ferestrele monumentalei uși de intrare și au fostului comandate în anul 1903 la filiala din București a unui celebru atelier vienez. Valoarea arhitecturală și memorială a casei se constituie într-un reper al Slatinei aproape uitate, cum inspirat și-a intitulat dr. Mircea Șerbu filmul dedicat Slatinei aproape uitate și oamenilor ei de neuitat”, scrie istoricul Aurelia Grosu.
