Filmul „Centenar – Slatina pe drumul Marii Uniri”, realizat de istoricul Aurelia Grosu, a fost lansat, luni, în cadrul unui eveniment desfăşurat la Muzeul Judeţean Olt.
Evenimentul a dat startul manifestărilor organizate la Slatina pentru marcarea Centenarului Marii Uniri. Proiectul este finanţat de Primăria municipiului Slatina şi presupune o trecere în revistă la Slatinei, în timpul marilor evenimente care au precedat „dezideratul naţional”, culminând cu Marea Unire de la 1918.
„Este un film care, în 57 de minute, concentrează secole de istorie, iar Slatina a mers pe drumul Marii Uniri laolaltă cu ţara. Prin acest film, noi tocmai asta evidenţiem, prin documente originale, alte mărturii istorice, drumul Slatinei, începând cu acel act simbolic al lui Mihai Viteazul, în jurul căruia s-au adunat toţi patrioţii şi minţile luminate ale acestei ţări. În temerara sa acţiune, el a avut alături oameni de pe aceste locuri. Mai reţinem faptul că, în chiar primul său an de domnie, Mihai Viteazul reface Mănăstirea Brâncoveni, veche ctitorie a lui Neagoe Basarab”, a explicat Aurelia Grosu.
Ea a explicat că Slatina l-a primit pentru o săptămână şi i-a asigurat siguranţa atât a lui Tudor Vladimirescu, cât şi a «oastei norodului». Iar aici la Slatina, în 1821, s-au luat importante măsuri strategice şi militare. Semnalul deşteptării naţionale dat de Tudor Vladimirescu este primit cu entuziasm de populaţia slătineană.
La 1848, de asemenea, documentele locale relevă acest suflu de înnoire.
„Este momentul în care obiectivul Unirii se înscrie atât în programele revoluţionare, cât şi în marile întâlniri care au avut loc în anul revoluţionar 1848. Au participat revoluţionari din Slatina la Marea Adunare de la Islaz, din iunie 1848. Revoluţionarii, mergând la Craiova, au fost întâmpinaţi de întreaga populaţie a oraşului, cu atutorităţile în frunte, pe podul de peste râul Olt, care atunci era din lemn”, mai explică istoricul slătinean.
Mica Unire, un pas spre România, a avut de asemenea în Slatina un sprijin important.
„Comitetul Unionist din Slatina, primul creat după cel de la Bucureşti, a impus alegerea lui Tănase Constantin, în Divanul Ad-Hoc, care hotărârea soarta Principatelor Dunărene, iar jalba citită de acesta este un adevărat program al ţărănimii clăcaşe. El este considerat un adevărat Moş Ion Roată al Ţării Româneşti. Poate că de aceea, Alexandru Ioan Cuza a venit în Slatina de trei ori, mulţumind în acest fel slătinenilor pentru participarea activă la realizarea idealului Unirii”, continuă realizatorul acestui film.
Atmosfera de bucurie a oamenilor din Slatina, după realizarea Marii Uniri, poate fi de asemenea regăsită în cele 57 de minute ale filmului documentar.
„În evenimentele care au urmat, aceste etape spre drumul Marii Uniri, Slatina a fost o prezenţă activă, o prezenţă dinamică, astfel încât a avut o contribuţie importantă la realizarea dezideratului naţional. Avem o fotografie prezentată în film şi în breviarul care însoţeşte acest film cu participanţi slătineni, îmbrăcaţi în costume naţionale, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, iar pe 2 decembrie apărea primul număr al ziarului «Democraţia Oltului», dedicat în excusivitate realizării Marii Uniri a Românilor, iar Slatina întreagă răsuna de clopotele bisericilor unde avea loc slujbe de «Tedeum». Presa, întâlnirile locale, manifestările tradionale, ceea ce a scris spre exemplu George Poboran în prima monografie a oraşului Slatina, ne lasă mărturia unui entuziasm de nedescris prinzându-se în hora aceasta a Marii Uniri şi slătinenii. Or, filmul nostru, în 57 de minute, evidenţiază tocmai aceste lucruri”, a conchis Aurelia Grosu.
