Antrenor: „Pe Dănciulescu, îmi amintesc că l-am bătut. Claudiu mai merita bătut. Luțu era cuminte, dar l-au stricat fetele profesioniste din București“

Ion Pîrvulescu, cel care i-a descoperit pe Dănciulescu, Claudiu Niculescu, Ionuț Luțu, Augustin Chiriță sau Romeo Stancu, continuă să-și dedice viața, la cei 78 de ani, fotbalului. El povestește, pentru cotidianul Gazeta Nouă, despre corecțiil fizice pe care le aplica acestora.

Zilnic, petrece câteva ore pe terenul de sport de la LPS Slatina în căutarea de talente fotbalistice. Rămas singur, după ce partenera sa de viață, despre care spune că l-a susținut necondiționat, chiar dacă a pus fotbalul înaintea familiei, a fost răpusă de cancer în urmă cu un an, profesorul Pîrvulescu respiră prin sportul pe care-l iubește atât de mult, fotbalul. Catalogat extrem de exigent, poate chiar dur în maniera de a antrena, Ion Pîrvulescu spune că acestea au reprezentat atributele esențiale în obținerea performanței.

„Am fost extrem de exigent. Impuneam această duritate, pentru că unii au un intelect redus. Și interveneam direct. Băi, ești un prost, este un tâmpit... Ba chiar, odată, m-a înregistrat o mamă a unui copil... Doamne, ce injurături i-am tras despre mă-sa. Dar părintele a înțeles că ceream disciplină. Trebuie să fii ferm. Nu să-l bați, dar îi mai scuturam puțin. Pe Dănciulescu, îmi amintesc că l-am bătut, deși nu era un copil problemă. Claudiu mai merita bătut, era mai șmecher, mai arogant, mai încăpățânat. Luțu era cuminte, era de pus la rană. Augustin Chiriță avea toate calitățile întrupate în el, el era căpitan de echipă, era și copil isteț, pe lângă valoarea fotbalistică”, povestește Pîrvulescu, despre foștii săi jucători care au evolau pe prima scenă a fotbalului, fiind adulați de suporteri din întreaga țară.

Profesorul Pîrvulescu își amintește că de multe ori s-a văzut nevoit să aplice inclusiv corecțiile fizice pentru a se face înțeles. Sunt câteva întâmplări, amuzante acum, care au atras, spune acesta, bătaia ruptă din rai.

„Am avut meci la Severin, ne-au furat ăia acolo la nu știu ce turneu, iar Dănciulescu, într-un gest de copil prost, s-a prefecut că le scuipă adversarilor în friptură, aia n-au mai mâncat... și atunci i-am tras câteva, dar a fost o întâmplare de moment, pentru că Dănciulescu nu era un copil pe care să-l lovești. L-am bătut și pe Luțu. Aveam un meci. Driblează Luțu portarul, îl tot fenta pe acolo, se aruncă ăla, prinde mingea. L-am chemat sub cabină, l-am încins, reacția... după zece minute, gol Luțu, după alte zece minute, acțiune Luțu, pasă și gol, după alte zece minute, gol Luțu, 3-0. A fost foarte talentat, peste Hagi ca valoare. L-au stricat fetele profesioniste din București. El nu era nici prea frumos, dar când l-au văzut alea au zis, a venit un țăran, pe el! El, de la Valea Mare, cu țambalul, cu lătarii... Păcat, nu a fost cineva care să-l țină în mână. Pentru el, să antreneze Steaua, ar fi o căciulă prea mare. Nu are autoritatea pe care o impune un antrenor. A avut și ghinion acolo, la Valea Mare, nu prea au făcut carte, comporativ cu Augustin Chiriță, Dănciulescu, Niculescu, care erau copii de 7, 8, 9”, mai spune Ion Pîrvulescu.

Materialul integral poate fi citit AICI.