Ion Pîrvulescu, cel care i-a descoperit pe Dănciulescu, Claudiu Niculescu, Ionuţ Luţu, Augustin Chiriţă sau Romeo Stancu, continuă să-şi dedice viaţa, la cei 78 de ani, fotbalului. El povesteşte, pentru cotidianul Gazeta Nouă, despre corecţiil fizice pe care le aplica acestora.
Zilnic, petrece câteva ore pe terenul de sport de la LPS Slatina în căutarea de talente fotbalistice. Rămas singur, după ce partenera sa de viaţă, despre care spune că l-a susţinut necondiţionat, chiar dacă a pus fotbalul înaintea familiei, a fost răpusă de cancer în urmă cu un an, profesorul Pîrvulescu respiră prin sportul pe care-l iubeşte atât de mult, fotbalul. Catalogat extrem de exigent, poate chiar dur în maniera de a antrena, Ion Pîrvulescu spune că acestea au reprezentat atributele esenţiale în obţinerea performanţei.
„Am fost extrem de exigent. Impuneam această duritate, pentru că unii au un intelect redus. Şi interveneam direct. Băi, eşti un prost, este un tâmpit… Ba chiar, odată, m-a înregistrat o mamă a unui copil… Doamne, ce injurături i-am tras despre mă-sa. Dar părintele a înţeles că ceream disciplină. Trebuie să fii ferm. Nu să-l baţi, dar îi mai scuturam puţin. Pe Dănciulescu, îmi amintesc că l-am bătut, deşi nu era un copil problemă. Claudiu mai merita bătut, era mai şmecher, mai arogant, mai încăpăţânat. Luţu era cuminte, era de pus la rană. Augustin Chiriţă avea toate calităţile întrupate în el, el era căpitan de echipă, era şi copil isteţ, pe lângă valoarea fotbalistică”, povesteşte Pîrvulescu, despre foştii săi jucători care au evolau pe prima scenă a fotbalului, fiind adulaţi de suporteri din întreaga ţară.
Profesorul Pîrvulescu îşi aminteşte că de multe ori s-a văzut nevoit să aplice inclusiv corecţiile fizice pentru a se face înţeles. Sunt câteva întâmplări, amuzante acum, care au atras, spune acesta, bătaia ruptă din rai.
„Am avut meci la Severin, ne-au furat ăia acolo la nu ştiu ce turneu, iar Dănciulescu, într-un gest de copil prost, s-a prefecut că le scuipă adversarilor în friptură, aia n-au mai mâncat… şi atunci i-am tras câteva, dar a fost o întâmplare de moment, pentru că Dănciulescu nu era un copil pe care să-l loveşti. L-am bătut şi pe Luţu. Aveam un meci. Driblează Luţu portarul, îl tot fenta pe acolo, se aruncă ăla, prinde mingea. L-am chemat sub cabină, l-am încins, reacţia… după zece minute, gol Luţu, după alte zece minute, acţiune Luţu, pasă şi gol, după alte zece minute, gol Luţu, 3-0. A fost foarte talentat, peste Hagi ca valoare. L-au stricat fetele profesioniste din Bucureşti. El nu era nici prea frumos, dar când l-au văzut alea au zis, a venit un ţăran, pe el! El, de la Valea Mare, cu ţambalul, cu lătarii… Păcat, nu a fost cineva care să-l ţină în mână. Pentru el, să antreneze Steaua, ar fi o căciulă prea mare. Nu are autoritatea pe care o impune un antrenor. A avut şi ghinion acolo, la Valea Mare, nu prea au făcut carte, comporativ cu Augustin Chiriţă, Dănciulescu, Niculescu, care erau copii de 7, 8, 9”, mai spune Ion Pîrvulescu.
Materialul integral poate fi citit AICI.
