Reclamă în biserică. Episcopia din Olt și-a pus „roll-uri“ în lăcașurile de cult din județ - FOTO

Firma de pompe funebre a Episcopiei Slatinei și Romanaților, Funerare Romanați, are reclame de tip „roll-up”, în majoritatea bisericilor din municipiu și a capelelor mortuare ale acestora, dar și în mai multe lăcașuri de cult din apropierea municipiului reședință de județ.

Panourile promovează datele de contact ale firmei Episcopiei, cu adresa și trei numere de telefon, dar și noul cimitir Clocociov din Slatina, precum și „sala nouă de pomeniri, magazin pompe funebre, locuri de veci, cripte, sicrie, cruci, accesorii, transport funerar”.

Firma de pompe funebre a Episcopiei Slatinei și Romanaților se numește Funerare Romanați, sediul societății fiind pe strada Poenii, în cartierul Clocociov, în proximitatea cimitirului administrat tot de fețele bisericești.

În urmă cu un an, a fost făcută publică o înregistrare audio cu episcopul Slatinei și Romanaților, Sebastian Pașcanu, care le explica preoților din subordinea sa cum să promoveze noua afacere, firma de pompe funebre. Acesta i-a învățat pe subalterni să distribuie pliantele firmei Funerare Romanați familiilor celor care se află pe patul de moarte, nu tuturor.

Puțin revoltat, episcopul Sebastian le-a împărtășit subalternilor convingerea sa că și serviciile funerare ar trebui făcute tot de preoți, nu doar slujbele religioase.

„Este un ban care intră în biserică și e o treabă bisericească asta. De ce să o facă țiganii? De ce să o facă afaceriștii, când o poate face biserica. Problema morților este o treabă bisericească. De vreme ce-i slujim, de ce să nu începem încă din ziua decesului să-i slujim și să-i îngrijim și să ne ocupăm de toată treaba aceasta”, spunea el.

Șeful Episcopiei Slatinei și Romanaților mai mărturisea că unul dintre motivele pentru care a luat decizia intrării în acest domeniu este acela că nu este exclus ca, în viitor, statul să taie sprijinul oferit pentru plata salariilor preoților.

„O să vă întrebați, ce v-a mai venit să mai faceți și asta? Ce-ați mai visat de v-ați apucat de treaba asta. Un răspuns este că ne-am trezit cu cimitirul acela în brațe și ne-a fost foarte teamă că dacă nu amenajăm și nu facem treabă serioasă acolo, una că ne pot amenda aceștia de la Protecția Consumatorului că nu respectăm Legea cimitirului să-l amenajăm așa cum trebuie, al doilea pentru că ni-l putea lua primăria înapoi că ni l-a dat în concesiune. (…) Alt motiv este că, vă spun drept, uneori îmi e frică atunci când văd societatea asta pornită împotriva Bisericii. Mi-e foarte teamă ca într-o zi să nu ne trezim cu toții că ne retrag sprijinul de la stat, sprijinul la salarizare, nu mai vorbim de cel de la construcții. Atunci va trebui ca noi, cel puțin Centrul Eparhial, funcționând cu 48 de angajați, cu o clădire ca aceasta care ne costă 200 de milioane numai căldura, pe sezon (…). Sunt cheltuieli foarte mari și dacă, Doamne ferește, într-o zi, statul acesta care se uită mai mult spre Vest, iar în Vest nu prea sunt condiții prevăzute de către stat, ne retrage sprijinul la salariu va trebui să găsim formule din acestea să ne autoîntreținem sau să vindem bisericile și noi să plecăm, să ne găsim job-uri”, a mai spus Sebastian.

După publicarea înregistrării, Episcopia Slatinei și Romanaților a confirmat, printr-un comunicat de presă, că a „inițiat demersuri în vederea prestării de servicii funerare”, motivând că „nu vedem nicio incompatibilitate între slujirea semenilor noștri vii și a celor morți, fie și sub această formă”.

Comunicatul a confirmat și ședința „informală” pe care Sebastian a avut-o cu preoții din Slatina și împrejurimi, cărora le-a transmis să facă reclamă noului business al Episcopiei.

În plus, fețele bisericești dau vina pe firmele de pompe funebre, „așa-zis concurente”, care au interese în vehicularea în spațiul public „a unor opinii menite să denigreze instituția noastră”.

Reamintim că legalitatea noii afaceri a preoțimii nu este pusă sub semnul întrebării, ci mai degrabă moralitatea, iar ei, ca propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să fie repere de moralitate. Or, atunci când cineva declară cu subiect și predicat că vrea să pună  mâna pe o afacere făcută de „țigani și afaceriști”, acela nu poate fi dat drept exemplu de moralitate, indiferent de contextul istoric, politic sau socio-economic în care trăim.