35 DE ANI DE LA ÎNCEPUTUL CĂDERII COMUNISMULUI: TIMIȘOARA, EPICENTRUL CURAJULUI ȘI LIBERTĂȚII

În decembrie 1989, România era în pragul unei transformări fundamentale. Ziua de 16 decembrie 1989 a intrat în istorie ca începutul Revoluției Române, un moment definitoriu care a declanșat căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Orașul Timișoara a devenit epicentrul rezistenței și locul unde curajul oamenilor a aprins flacăra libertății.

Evenimentele au fost declanșate de decizia autorităților de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés, cunoscut pentru criticile sale la adresa regimului Ceaușescu. În jurul casei pastorului, credincioși și susținători au început să se adune, cerând oprirea evacuării. Însă protestul spontan s-a transformat rapid într-o manifestație anticomunistă pe fondul nemulțumirilor generale: lipsuri cronice, opresiune politică și o stare de supraveghere continuă.

Seara zilei de 16 decembrie a marcat începutul confruntărilor dintre manifestanți și forțele de ordine. Mulțimile au scandat lozinci precum „Jos Ceaușescu!” și „Libertate!”, pentru prima dată într-un spațiu public, sfidând deschis regimul.

La 16 decembrie 1989, mai mulți credincioși din oraș demonstrau pașnic, în jurul Catedralei reformate din Piața Maria, față de o decizia prin care pastorul reformat László Tokés urma să fie evacuat și mutat în altă localitate. Mișcarea avea să se extindă, la aceasta aderând studenți, muncitori și alți locuitori ai Timișoarei. Se formează coloane de timișoreni care se îndreaptă către centrul orașului. Izbucnește, astfel, o revoltă anticomunistă pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai al populației, ca și al destrămării sistemului comunist european în fostele țări socialiste, menționează lucrarea "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, 2003).

În scurt timp, Piața Maria este ocupată de câteva sute de persoane, care scandează "Libertate", "Dreptate" și care cântă "Deșteaptă-te, române!". Coloanele de manifestanți se îndreaptă spre Comitetul județean al Partidului Comunist Român (PCR). Sunt mobilizate forțele de ordine ale Ministerului de Interne, ale Miliției, armata, gărzile patriotice, pompierii. Manifestanții sunt întâmpinați cu jeturi de apă, gaze lacrimogene. Au loc ciocniri violente între demonstranți și forțele de ordine. Se operează arestări.

În jurul orei 16.00, mai multe tramvaie sunt blocate de către manifestanți și se strigă "Jos cu Ceaușescu!". Până la miezul nopții, unii manifestanți, printre care și pastorul László Tokés, sunt bătuți și arestați.

A doua zi, la 17 decembrie 1989, timișorenii se adună în stradă în număr foarte mare; manifestanților li se alătură muncitori din fabrici și uzine. Se scandează: "Jos Ceaușescu!", "Jos comunismul!", "Nu vă fie frică!". Comitetul județean al PCR este luat cu "asalt" de către demonstranți, care pătrund în clădire prin geamurile sparte. Intervine armata.

Din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, sunt trimiși la Timișoara, în ajutorul conducerii locale a județului: generalul Velicu Mihalea, adjunct al șefului Direcției de Contrainformații din Departamentul Securității Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Direcția a III-a Contraspionaj din DSS și alți ofițeri superiori. Ion Coman, secretar al Comitetului Central al PCR, este numit comandant unic pentru Timișoara. El se deplasează la Timișoara, însoțit de generalii Ștefan Gușă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac, Florea Comșa, colonelul Gheorghe Radu ș.a., în vederea coordonării acțiunilor represive. La miezul nopții, forțele de ordine deschid focul asupra manifestanților; sunt uciși și răniți copii, tineri, femei și bătrâni. Peste 20.000 de membri ai "gărzilor patriotice" din Dolj și Râmnicu Vâlcea sunt trimiși cu trenuri speciale spre Timișoara; înarmați cu bastoane, ei aveau misiunea să ajute la dispersarea manifestanților. Acțiunea eșuează. O parte a celor trimiși fraternizează cu timișorenii, o altă parte este oprită pe drum și face cale întoarsă.

În aceeași zi, Nicolae Ceaușescu convoacă o teleconferință cu activul de partid și de stat din județe și anunță că a dat ordin să se tragă. "Se somează, oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplică legea!", amenință liderul comunist. În toate întreprinderile și instituțiile din țară se face de gardă 24 de ore din 24 de ore, se întăresc măsurile de pază și securitate, atmosfera devenind foarte încărcată, dacă nu explozivă. Pe străzi circulă patrule formate dintr-un milițian, un militar în termen și un membru al gărzilor patriotice.

În Timișoara se aud primele focuri de armă, până după miezul nopții având loc lupte de stradă între civili și militari și fiind incendiate TAB-uri, tancuri și magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii și tineri civili încep să scandeze: "Jos Ceaușescu!", "Libertate!", "Vrem o țară liberă!". Ei cântă colinde, iar alte câteva sute de manifestanți li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.

În timp ce pe 18 decembrie 1989 Nicolae Ceaușescu își începe vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timișoara vitrinele magazinelor sunt sparte, milițienii sunt peste tot, iar militarii ordonă oamenilor să circule fără oprire, fiind împiedicați să stea în grupuri.

După două zile în care armata, miliția și securitatea încearcă să reprime fără succes revolta, demonstranții ocupă, la 19 decembrie 1989, centrul Timișoarei, din zona Piața Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timișoara își încetează activitatea, se organizează mitinguri de protest, se formulează revendicări. Pe străzile orașului, militarii fraternizează cu revoluționarii și se scandează: "Armata e cu noi!".

Un număr de peste 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timișoara, neidentificate, sunt transportate, în secret, de la morga Spitalului Județean Timiș în București, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, sunt incinerate la crematoriul "Cenușa".

La 20 decembrie 1989, demonstranții din Timișoara se grupează în Frontul Democratic Român, avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (președinte), Ioan Chiș (vicepreședinte) și Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mișcarea de rezistență. Dimineața, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile orașului se îndreaptă spre Piața Operei. În jurul orei 11.00, generalul Ștefan Gușă ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi și interzicerea folosirii armamentului din dotare. În jurul orei 13.00, coloanele de manifestanți ajung în Piața Operei, iar militarii fraternizează cu ei. La ora 14.00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autoritățile centrale și locale nu-și mai exercită autoritatea asupra orașului. Astfel, Timișoara devine primul oraș liber al României.

În balconul Operei i se înmânează primarului Timișoarei, Petre Moț, revendicările protestatarilor: eliberarea arestaților, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceaușescu, circulația liberă a oamenilor și a ideilor. Mulțimea scandează: "Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", "Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!".

Sediul Comitetului județean al PCR este înconjurat de muncitori. În încercarea de a rezolva criza, liderii comuniști Emil Bobu și Constantin Dăscălescu se întâlnesc cu o delegație a manifestanților. Emisarii lui Ceaușescu, îngroziți de revendicările manifestanților (demisia lui Ceaușescu și a guvernului), se reîntorc în grabă la București.

Nicolae Ceaușescu revine din vizita oficială din Iran și decretează instituirea stării de necesitate. În cadrul unui discurs televizat, acesta afirmă că "elemente huliganice (...) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării țării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluției socialiste și întoarcerii sub dominație străină". Totodată, Ceaușescu dă vina pe "agenturile străine de spionaj și pe românii din interior care își vând țara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute".

Presa controlată de guvern nu a dat nicio relatare a evenimentelor de la Timișoara, acestea fiind cunoscute însă pe larg prin emisiunile în limba română ale principalelor posturi de radio occidentale, precum și prin emisiunile de la Budapesta și Belgrad.

La 20 decembrie 1989, este emis un Decret prezidențial prin care se instituie starea de necesitate pe teritoriul județului Timiș, ca urmare a "gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism și de distrugere a unor bunuri obștești". Comitetul municipal de partid anunță organizarea unui mare miting în Piața Palatului, unde se spera ca Bucureștiul să condamne "acțiunile huliganice" de la Timișoara, potrivit AGERPRES.